Există o poveste puranică despre originea dealului. Odată, Vishnu și Brahma au început să se dispute care dintre ei era cel mai mare. Cearta lor a adus haos pe pământ, așa că Devasi s-au apropiat de Siva și l-au rugat să rezolve disputa. Apoi Shiva s-a manifestat ca o coloană de lumină din care ieșea o voce declarând că oricine i-ar putea găsi capătul superior sau inferior era cel mai mare. Vishnu a luat forma unui mistreț și s-a îngropat în pământ pentru a găsi baza, în timp ce Brahma a luat forma unei lebede și s-a înălțat în sus pentru a-și căuta vârful. Vishnu nu a reușit să ajungă la baza coloanei, dar „începând să vadă în el însuși Lumina Supremă care sălășluiește în inimile tuturor, s-a pierdut în meditație, lipsit de corpul fizic și chiar neconștient de el însuși, cel care căuta”. Brahma a văzut floarea unei plante alse căzând prin aer și, gândindu-se să câștige prin înșelăciune, s-a întors cu ea și a declarat că a smuls-o de pe vârf.

Povestea continuă că, pentru că lingam sau coloana de lumină era prea orbitoare pentru a fi privită, Siva s-a manifestat în schimb ca dealul Arunachala, declarând: „Așa cum luna își trage lumina de la soare, tot așa și alte locuri sfinte își vor deriva sfințenia din Arunachala. . Acesta este singurul loc unde am luat această formă în beneficiul celor care doresc să mă închine și să obțină iluminare. Arunachala este OM însuși. Voi apărea pe vârful acestui deal în fiecare an la Kartigai sub forma unui far dătător de pace.” Aceasta se referă nu numai la sfințenia lui Arunachala în sine, ci și la preeminența doctrinei Advaita și la calea auto-investigației a cărei centru este Arunachala. Se poate înțelege acest sens în zicala lui Sri Bhagavan: „În cele din urmă, toată lumea trebuie să vină la Arunachala”.